mancare

mancare
mancare v. (mànco, mànchi) I. intr. 1. (aus. essere) (non essere sufficiente) manquer (aus. avoir): mancare di buon senso manquer de bon sens; è il tempo che ci manca c'est le temps qui nous manque, c'est de temps que nous manquons; mi manca il coraggio di farlo je n'ai pas le courage de le faire; non gli manca nulla il ne manque de rien. 2. (aus. essere) (non esserci) manquer (costr.impers.; aus. avoir), faire défaut (aus. avoir): manca la data il manque la date; manca il vino il manque le vin, le vin fait défaut. 3. (aus. essere) (venir meno) manquer (aus. avoir): si è sentita mancare le forze ed è svenuta les forces lui ont manqué et elle s'est évanouie; mancare al proprio dovere manquer à son devoir; mi mancano le parole les mots me manquent. 4. (aus. essere) (essere assente) manquer intr. (aus. avoir), être absent: chi manca? qui manque?, qui est absent?; mancare alla lezione manquer la classe; ti prego di non mancare alla festa je te demande de ne pas manquer la fête. 5. (aus. essere) (essere lontano) être absent, être loin: manca da questa città da due anni il est loin de cette ville depuis deux ans, il a quitté la ville il y a deux ans. 6. (aus. essere) (sentire la mancanza) manquer (aus. avoir): ci manca molto il nous manque beaucoup; quanto mi sei mancato! comme tu m'as manqué! 7. (aus. essere) (rif. a spazio, a tempo) rester (a avant; costr.impers.): mancano dieci giorni a Natale il reste dix jours avant Noël, Noël est dans dix jours; mancano due chilometri all'arrivo il reste deux kilomètres avant l'arrivée, l'arrivée est dans deux kilomètres; quanto manca al tuo compleanno? dans combien de temps est ton anniversaire?; manca un giro alla fine il reste un tour (avant la fin). 8. (aus. essere) (nelle indicazioni dell'ora) il est... moins...: mancano dieci minuti alle tre il est trois heures moins dix; manca poco alle cinque il est presque cinq heures. 9. (aus. avere) (essere privo) manquer, ne pas avoir: manca di intelligenza il manque d'intelligence; gli mancano i denti il n'a pas de dents. 10. (aus. essere) (essere sprovvisto) ne pas avoir de: mi manca un vestito da sera je n'ai pas de robe de soirée. 11. (aus. essere) (richiedere come completamento) manquer (costr.impers.; aus. avoir): mancano ancora cinquanta euro per completare la somma il manque encore cinquante euros pour compléter la somme. 12. (aus. avere) (non mantenere, tradire) manquer (a qcs. à qqch.), ne pas tenir tr. (a qcs. qqch.): mancare alla parola (data) manquer à sa parole, ne pas tenir sa parole. 13. (aus. avere) (commettere un errore) commettre une faute, pécher, mal agir. 14. (aus. avere) (trascurare, omettere) manquer, oublier: salutami la tua famiglia - non mancherò salue ta famille de ma part - je n'y manquerai pas. 15. (aus. essere) (lett) (morire) mourir. II. tr. 1. (fallire, sbagliare) manquer, rater: l'attaccante ha mancato il gol l'attaquant a manqué un but; mancare il colpo rater son coup; mancare il bersaglio manquer la cible, rater la cible. 2. (perdere) manquer, rater, perdre: mancare una buona occasione manquer une bonne occasion. 3. (non incontrare) manquer, rater: hai visto Paolo? - no, l'ho mancato per un pelo as-tu vu Paolo? - non, je l'ai manqué de peu.

Dizionario Italiano-Francese. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Regardez d'autres dictionnaires:

  • mâncare — MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s.f. 1. Acţiunea de a mânca şi rezultatul ei. ♢ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de ale mâncării = hrană, alimente. ♢ loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (concr.) Ceea ce se… …   Dicționar Român

  • mancare — [der. di manco ] (io manco, tu manchi, ecc.). ■ v. intr. 1. (aus. essere ) [essere presenti in quantità inadeguata o non essere presenti affatto: nell insalata manca il sale ] ▶◀ ↓ difettare, scarseggiare. ◀▶ esserci. ↑ abbondare. 2. (aus.… …   Enciclopedia Italiana

  • mancare — man·cà·re v.intr., v.tr. I. v.intr. FO I 1a. (essere) non esserci o non bastare, non essere sufficiente: manca il tempo per finire il lavoro, manca il coraggio di agire Sinonimi: scarseggiare. Contrari: abbondare, bastare. I 1b. (essere) in… …   Dizionario italiano

  • mancare — {{hw}}{{mancare}}{{/hw}}A v. intr.  (io manco , tu manchi ; aus. essere  nei sign. 1 ,  2 ,  3 ,  4 ,  5 ,  6 ; aus. avere  nei sign. 7 ,  8 ,  9 ) 1 Far difetto, essere insufficiente: nella città assediata manca il pane | Gli manca la parola,… …   Enciclopedia di italiano

  • mancare — A v. intr. 1. non esserci, non esistere, difettare, scarseggiare, far difetto, non bastare, essere insufficiente CONTR. bastare □ abbondare, sovrabbondare, eccedere, traboccare, debordare, rigurgitare 2. (+ di) essere privo, difettare □… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • anorexie — ANOREXÍE s.f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetenţă. ♦ Anorexie mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • meniu — MENÍU, meniuri, s.n. Totalitatea felurilor de mâncare servite la o masă. ♦ Listă pe care sunt scrise felurile de mâncare şi băuturile servite într un restaurant, împreună cu preţurile respective; listă de bucate. ♢ Meniu fix = masă servită (la… …   Dicționar Român

  • papă — PÁPĂ1 s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa găini = păpădie. 2. (reg.) Omletă (din ouă). – lat. pappa. Trimis de valeriu, 07.07.2005. Sursa: DEX 98  PÁPĂ2, papi, s.m. Capul Bisericii… …   Dicționar Român

  • desert — DESÉRT, deserturi, s.n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se serveşte la sfârşitul mesei; timpul când se serveşte această mâncare. – Din fr. dessert. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  desért s. n …   Dicționar Român

  • manquer — [ mɑ̃ke ] v. <conjug. : 1> • 1398; it. mancare, lat. mancus « manchot, défectueux » I ♦ V. intr. 1 ♦ Ne pas être, lorsqu il le faudrait; être absent, faire défaut. Ce produit manque en magasin. « Des denrées qui manquaient sur le marché »… …   Encyclopédie Universelle

  • aperitiv — APERITÍV, aperitive, s.n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus. Trimis de cata,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”